Acum cativa ani am terminat liceul si stiam sigur ca vreau sa plec din orasul natal, intr-un oras mare, cu mai multe oportunitati, in care sa imi incerc norocul. Zis si facut, mi-am facut bagajele, m-am inscris la facultatea dorita din marele oras si m-am pregatit sa mi se schimbe viata cat as clipi din ochi.
Insa, odata ce am ajuns acolo, situatia financiara nu mi-a permis sa stau intr-un apartament inchiriat, si a trebuit sa locuiesc in caminul studentesc. Situatia a fost insa una din cele fericite, pentru ca am avut o nota destul de buna, pentru a fi acceptata acolo. Insa situatiile neplacute nu se opresc aici, ele au continuat, de la neajunsurile zilnice, pana la banii pentru sfarsiturile de saptamana, care lipseau cu desavarsire si care ma tintuiau in camera de camin, in timp ce colegele mele se distrau.
Asa ca acum doi ani am decis ca trebuie sa fac ceva altfel tineretea avea sa treaca pe langa mine, si nu mai voi putea bucura de viata. M-am angajat intr-un lant de restaurante fast food si am inceput, cu speranta in suflet, sa lucrez. In ziua de salariu insa, am ramas dezamagita sa vad ca primesc 850 de lei. Banii cu care aveam atat de multe planuri erau atat de putini incat ma gandeam ca voi reusi totusi sa fac cu ei. Tin minte ca mi-am cumparat cateva haine si am platit chiria in caminul studentesc si cam atat. La jumatatea lunii urmatoare deja asteptam banii de acasa.
Parintii mei nu stiau ca m-am angajat, pentru ca probabil nu avea sa fie prea veseli, ei ma trimesesera la scoala, nu la munca. Cu toate acestea, nu am continuat sa lucrez la restaurant, pentru ca pierdeam prea mult timp si nu castigam destui bani cat sa merite pierderea de timp. Asa ca am revenit pe ”tusa„ oftand din cand in cand la dorintele care imi treceau prin minte si pe care nu mi le putea indeplini. Nu ma intelegeti gresit. As fi putut sa cer bani de la parinti, dar ei deja faceau eforturi ca eu sa fiu in orasul acesta – restul depindea de mine.
Asa ca, dupa o alta luna in care am oftat, mi-am luat inima in dinti si am inceput din nou sa caut jobul perfect. Am mai gasit pe parcurs cate un job part time care insa era destul de departe de faculate si nu imi permiteam sa plec in fiecare zi, asa ca am renuntat si la acela. Apoi, intr-o zi in care deja imi pierdusem speranta si ma obisnuisem cu ideea ca voi munci si voi avea banii mei abia dupa ce voi absolvi, o colega de facultate ma intreaba daca lucrez undeva si daca nu as vrea sa incep sa lucrez pe bani buni. La fel ca oricine care are ceva experienta cu strainii, nu am avut incredere de la inceput. Am intrebat-o totusi despre ce este vorba si mi-a zis ca vorbeste despre modelele de videochat care castiga mii de dolari pe luna. Bineinteles ca suma asta m-a dat peste cap, dar nu eram gata sa am incredere in ea. I-am cerut mai multe detalii, m-am intors la camin, am cautat pe internet, m-am documentat si dupa ce am vazut ca e vorba de un studio numit Lola High Class am decis sa sun la numarul de telefon 0753.114.479 pentru informatii. Am stabilit un interviu si trebuie sa spun ca de atunci m-am angajat si nu am mai cunoscut cuvantul lipsa. Am reusit sa ma mut intr-un apartament, merg la facultate si in timpul liber de dupa scoala, sunt model de videochat.
Sincer, nu cred ca o sa renunt prea devreme la acest job. Deocamdata lucrez, pentru a pune o afacere pe picioare.